Musetel, flori, D121, ceai la punga 50g

Contribuie la protejarea şi menţinerea integrităţii mucoasei gastrice;

Susţine secreţia sucurilor gastro-intestinale;

Ajută eliminarea gazelor intestinale;

Contribuie la calmarea iritaţiilor mucoasei oro-faringiene şi a intestinului subţire;

Contribuie la optimizarea contracţiilor musculaturii netede la nivelul tractului digestiv şi a celui respirator;

Ajută la inhibarea înmulţirii microorganismelor potenţial patogene în tractul digestiv şi în tractul respirator superior;

Ajută la calmarea iritaţiilor şi la reducerea secreţiilor mucoasei nazale;

Extern contribuie la protecţia igiena şi întreţinerea mucoasei bucale la menţinerea sănătăţii integrităţii şi aspectului pielii reducerea iritaţiilor menţinerea integrităţii mucoasei din zona perianală îngrijirea părului;

Supliment alimentar.

Beneficii:

Susţine digestia. Muşeţelul conţine mucilagii şi flavonoide care menţin buna funcţionare a sistemului digestiv;

Reduce disconfortul digestiv;

Sprijină refacerea ţesutului cutanat.

Ingrediente:

Musetel.

Flori de muşeţel (Matricariae flos) care provin de la specia Matricaria recutita L. fam. Asteraceae ce conţin mucilagii flavonoide şi ulei volatil bogat în chamazulene şi α-bisabolol.

MATRICARIA CHAMOMILLA L. (MATRICARIA RECUTITA (L.) RAUSCHERT.)

Muşeţelul e o plantă erbacee cu tulpina mai adesea ramificată de la bază purtând frunze cu foliole foarte înguste şi terminată cu inflorescenţe cu flori centrale mici şi galbene şi flori marginale albe şi au discul floral central boltit în sus şi gol pe dinăuntru (caracter distinctiv).

Denumirea latină cuprinde virtuţile muşeţelului. Matricaria justifică faima obţinută din vremuri străvechi în tratamentul bolilor feminine (matrice = uter în latină) iar Chamomilla sugerează mirosul de „merişor” (măr) care creşte pe pământ (în limba greacă: „chama” – jos pe pământ; „malon” –măr). Denumirea a fost definitivată de către Haller în secolul XVI fiind preluată de C. Linne în secolul XVIII.

A fost multă vreme un panaceu al bolnavilor o „rază de speranţă” pentru sănătatea omului încă de la începuturi. Florile uscate ale acestuia sunt un vechi produs medicinal cunoscut din Egiptul antic Grecia şi Roma antică.

În Egiptul antic muşeţelul a fost o plantă religioasă consacrată zeului soare. Pe vremea faraonilor era folosit în tratamentul malariei fiind socotit „plantă magică”.

În antichitatea romană a fost folosit în scop vindecător cu mult înainte de formarea Imperiului Roman seminţele acestei plante fiind găsite de Neuweiler în săpăturile arheologice din marele sat roman Vindonissa. Florile uscare erau folosite în Grecia şi Roma antică pentru dureri de cap şi afecţiuni ale rinichilor ficatului şi vezicii urinare.

Proprietăţile sale curative au fost apreciate de către Hippocrate (377 î.Ch.Tessalia) de către Dioscoride (sec.I.î.Ch.) şi de catre Plinius cel Bătrân (1- 79 sec. I).

Şi în Europa medievală (sec. XVI) era considerat un „adevărat panaceu” fiind folosit în mai toate afecţiunile digestive ginecologice în boli de splină cât şi pentru „drenarea creierului” şi „creşterea confortului spiritual” etc. În jurul anului 1480 se menţionează apariţia unui extract din flori de muşeţel – aqua florum chamomille iar mai târziu în 1555 apare uleiul volatil de muşeţel. F. Hoffmann (medic şi chimist german 1666 – 1742) autorul „Lichiorului Hoffmann” care aprecia foarte mult muşeţelul pentru calităţile sale curative.

Medici renumiţi au folosit timp de secole muşeţelul şi preparatele sale în afecţiuni digestive respiratorii în boli ale mucoaselor şi pielii pentru răni ulcer de gambă pruritus sanilia etc. – cu mult înaintea „erei antibioticelor“ anti-alergicelor etc.

Utilizarea muşeţelului a crescut în Evul Mediu când oamenii l-au transformat într-un remediu pentru numeroase probleme medicale – greţuri probleme ale sistemului nervos probleme digestive ale copiilor boli de piele şi aşa mai departe.

Utilizarea modernă a muşeţelului datează din 1921 când o firmă germană a introdus o formulă topică. Crema a devenit un tratament popular pentru o varietate largă de afecţiuni ale pielii incluzând eczeme escare inflamaţii ale pielii cauzate de radiaţii şi dermatite de contact.

Muşeţelul este o plantă medicinală natural fără conţinut de cafeină.

Valoarea lui terapeutică este dată de un complex de compuşi chimici.

În secolul al XVI-lea Camerarnis precizează că uleiul volatil obţinut din florile de muşeţel are culoarea albastră (Stoianka Ilieva 1967 1971). Uleiul volatil conţine în principal bisabolol şi oxizii săi oxid de bisabolonă azulene.

Astăzi muşeţelul este înscris în farmacopee în aproape toate ţările lumii.

Aşa cum am relatat muşeţelul conţine ulei volatil în care sunt prezente azulenele cu calităţi terapeutice deosebite apoi mai conţine acid salicilic vitaminele B şi C numeroase săruri minerale mucilagii flavonoide cumarine şi altele. Toate acestea determină calităţile deosebite ale acestei plante.

Inflorescenţele uscate de muşeţel sunt utilizate astăzi în lumea întreagă pentru a trata o listă vastă de probleme variind de la inflamaţii ale pielii la cancer câţiva din constituenţii săi chimici cu potenţiale acţiuni biochimice fiind izolaţi din uleiul esenţial. Bisabololul una din cele mai abundente componente ale uleiului esenţial – până la 50% pe lângă efectele spasmolitice asupra musculaturii netede intestinale a fost raportat ca având atât proprietăţi antiinflamatoare antibacteriene antipiretice şi antifungice cât şi efect protectiv în cazul ulcerului. În plus muşeţelul posedă o acţiune cicatrizantă fapt care creează condiţii favorabile în tratamentul stărilor inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei gastrice. Ca atare muşeţelul este folosit în ulcerul stomacal şi de asemenea în diferite afecţiuni ale pielii.

Se recomandă în balonări pentru tratamentul gastritelor tulburărilor gastro-intestinale cu diaree enterocolitelor infecţiilor renale astmului bronşic la copii este util în boli ale ficatului tulburări menstruale migrene insomnii ca diuretic sedativ sub forma de băi. Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia ceea ce face să scadă febra. De asemenea muşeţelul inactivează toxinele bacteriene având astfel o acţiune antitoxică.

Datorită uleiului volatil bogat în azulene cât şi apigeninei florile de muşeţel au acţiune antispastică anestezică antiseptică şi antiinflamatoare protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri.

Cercetări recente arată că flavonoidele importante ca apigenina luteolina şi quercetina au efecte mai mult sau mai puţin inhibitoare asupra proliferării celulelor maligne in vitro. Unele flavonoide alchilate ca chrisoplenina chrisoplenolul şi jaceidina au fost de asemenea urmărite recent arătându-se că aceşti compuşi posedă proprietăţi antiinflamatoare şi antispasmodice. Alte clase de compuşi ce au fost identificaţi sunt cumarinele herniarina şi umbeliferona. acestea având proprietăţi antiinflamatoare.

Are aplicaţii şi în cosmetică calmând tenurile înroşite şi iritate. Extractele sau uleiul volatil îşi găsesc utilizări în fabricarea cremelor şi a unguentelor pentru tratarea inflamaţiilor pielii şi ca agent antibacterian şi antifungic în gingivite abcese dentare amigdalite stomatite hemoroizi furunculoză răni purulente ulceraţii leucoree reumatism arsuri sinuzite.

Mod de administrare: 

Uz intern: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.

Uz extern: comprese gargară băi locale.

Preparare:

Uz intern: peste o linguriţă plantă se toarnă 250 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit apoi se strecoară.

Uz extern: peste 2-4 linguriţe plantă se toarnă 250 ml apă clocotită şi se lasă 10-15 minute acoperit apoi se strecoară

Atenţionări:

Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la această plantă.

La dozele recomandate nu se cunosc contraindicaţii.